Geografie:
          Comuna Ploscuteni este situata in N-E judetului Vrancea, impreuna cu un mic grup de sate, apartinand aceluiasi judet, in timp ce, cealalta parte a acestuia se situeaza la vestul raului Siret.

          Spre nord, la cca. 7 km., comuna se intalneste geografic cu localitatea de campie, comuna Homocea, jud. Vrancea, careia i-a fost subordonata administrativ (1968 - 2003), ambele fiind marginite la est si vest, de o padure longitudinala si raul Siret, ce traverseaza intreaga Moldova, intretaind-o cu meandrele sale. In nord-estul localitatii se afla si o bisericuta ortodoxa, sfintita in 1985, iar la o mica distanta de aceasta, se afla si cimitirul nou-catolic.

          In centrul localitatii, pe partea dreapta a drumului N-S, se afla primaria si consiliul comunal, "scoala veche", dispensarul si ceva mai in jos, "scoala noua" (construita prin 1973 etc.; inaintea cladirii primariei se afla un monument, in plin centru comunal, inchinat sarbatorii catolice a comunei (14 septembrie, Inaltarea Sfintei Cruci), slujind si ca monument comemorativ al unor evenimente din istoria Romaniei, la care comunitatea a luat parte (rascoala din 1907 si cele doua razboaie mondiale), aducandu-si contributia de sange. In stanga acestui drum, in paralel cu monumentul amintit, se afla caminul cultural, construit prin anii '70, restaurat si extins dupa anul 2004. Pe aceeasi parte a drumului se afla parcul comunal, ceva mai in spate, spre sud-estul acestuia se afla "terenul de fotbal", si in spatele acesteia o "fantana", cu multe legende; spre nord-estul parcului, pe culmea dealului, se inalta triumfatoarea biserica catolica inchinata Sfintei Cruci, construita in 1927 din beton-armat, cu multe sacrifici si cu ajutorul altor comunitati catolice ale vremii (o mentionare speciala, datoram catolicilor din Husi, jud. Vaslui). Biserica aceasta a suferit unele restaurari tehnice, partial mentionate in rubrica cf. Istorie, din acest articol. In perioada comunista, multi localnici au trebuit sa se adapteze situatiei si au "roit" spre alte meleaguri, cu precadere spre Bucuresti si Brasov, dar si spre alte localitati mai mari sau mai mici, implicandu-se in bunul mers al economiei nationale, fiecare dupa puterile sale. Unii s-au casatorit si s-au impamantenit acolo, altii nu au mai revenit niciodata prin sat din diferite motive. Dupa 1990, multi au plecat prin strainatate si revin frecvent, iar altii, putini la numar sunt probabil impiedicati de motive rationale.

          Spre est, localitatea este marginita de o padure deluroasa liniara (cota 327 m), care separa comuna de alte localitati ale judetului vecin Galati (odinioara, pana in 1968, judetul Tecuci). Padurea umbroasa si linistita este alcatuita din copaci de tei, plop, salcam, pini, molizi, stejar si fag, precum si alte esente lemnoase (ulmi, mesteceni, ciresi, iova etc.).


          Spre vest, la distante variate (800-2000 m.), datorita cursului sau neregulat, intalnim raul Siret, plin de meandre (curbe), separand asezarea de localitatea vecina Burcioaia, apartinand orasului Adjud, din preajma, spre care se face traversarea prin vad ori cu barca dirijata pe hodgon.

          In sud-vestul localitatii, se afla un deal, candva livada satului, ce se sfarseste lin spre raul Siret, putem intalni la doar 3,7 km. satul Argea, subordonat administrativ comunei Ploscuteni; in sud-estul localitatii, pe soseaua ce serpuieste drumul asfaltat (din octombrie 2008) intalnim o manastire ortodoxa feminina, creata in sec. XVIII (1748), iar putin mai la deal, pe partea dreapta a drumului in urcare, se afla o bisericuta (Oancea), cu un cimitir, construita in perioada interbelica. Drumul urca serpuind inca, pentru ca la o distanta de 1,5 km de manastire sa putem intalni indicatorul judetului vecin Galati, iar de aici, pe acelasi drum, la mai putin de 6km., localitatea Buciumeni.

Istorie:
          Comuna Ploscuteni s-a format prin unirea a doua sate: Ploscuteni (comuna; zona catolica 95,96%) si Argea la sud (un sat ortodox de romi). Primele dovezi istorice referitoare la Ploscuteni sunt din anii 340 - 353 p.Chr. (dupa Ammianus Marcellinus, istoric roman din sec. IV; autorul operei Istoria romana, se pare ca ar fi vorba de anul 376) datorita prezentei vizigotilor (gotii din vest; popor germanic pagan) condusi de regele lor Atanaric (rom. ìntuneric). Acesta a dezlantuit o persecutie impotriva confratilor sai vizigoti, care imbratisasera religia crestina; a poruncit sa se construiasca un sant de aparare lung de peste 200 km., larg de 18 m si adanc de 3 m. (urmele se pot vedea si astazi pe alocuri cu o continuitate sustinuta), de la Ploscuteni de pe malul estic al raului Siret (actual NE Vrancei) pana la Foltesti (Galati) pe raul Prut (frontiera de est a Romaniei). in ciuda tuturor eforturilor depuse, au fost invinsi de Atila, regele hunilor, care i-a determinat sa se salveze prin fuga, peregrinand spre vest. in anul 410 au jefuit Roma (Italia, pe atunci Imperiul roman de Apus), iar mai apoi s-au stabilit in Spania. Din punct de vedere istoric, Ploscuteni isi datoreaza numele principelui sau viceregelui brodnic Ploskuzeny (brodnicii = populatie slava), in 1239, in urma bataliei de pe raul Kalka (sudul Rusiei), unde rusiiau fost invinsi de tatari(mongoli) in drumul lor spre vest. inspaimantati, el, impreuna cu brodnicii supravietuitori au luat-o la fuga oprindu-se dupa mai multe zile, in preajma raului Siret, pe locul viitorului sat, si azi comuna, careia i-a dat, stabilindu-se aici, numele sau: Ploskuzeny, mai apoi romanizat in timp si devenit, in pronuntia actuala: Ploscuteni. intrucat localitatea era inconjurata de o padure foarte deasa, avangarda tatarilor nu i-a mai urmarit, evident din motive strategice, evitand zona la o buna distanta, cobborand mai apoi spre sudul regiunii unde au ars, la 1241, pana in temelii primul sediul episcopal romano-catolic al cumanilor (populatie turanica/turcica, inrudita cu mongolii) de la Odobesti, pe raul Milcov (afluent al raului principal, Siret), la vest de viitoare capitala de judet, Focsani. Dupa o perioada alternata (intre 1630 - 1810) de diferite boli, inundatii, secete, incursiuni ale tatarilor si otomanilor, ale polonezilor etc. localitatea era pe punctul de a fi abandonata, datorita decimarii semnificative a populatiei cand, boierii locului, au chemat niste familii romano-catolice din Sabaoani (pe atunci judetul Roman, astazi Neamt) (115 km. spre nordul Moldovei fata de Ploscuteni) si alte sate din preajma, pentru a repopula localitatea si pentru a lucra pamantul... Lor li s-au permis niste scutiri initiale pentru a se putea organiza. Acestora le-au urmat si alte familii care au dus la formarea actualei comunitati catolice din Ploscuteni.

          Primele mentiuni cartografice se regasesc pe hartile armatei habsburgice si tariste din 1810, unde se mentioneaza prezenta unei biserici din lemn, inlocuita mai apoi - datorita inmultirii populatiei locale - cu o alta mult mai mare catre anii 1865 - 1870, tot din lemn pe locul actualei biserici, avand in preajma ei si un cimitir. Cativa ani mai apoi s-a construit o alta, la baza cimitirului vechi, actual, pe dreapta, langa "fantana de la cimitir", pentru a sluji in preajma noului cimitir, ale carei cruci, cele mai vechi intalnite fiind, aici, din perioada 1885 - 1898. intrucat cimitirul vechi, anteriorul celui numit astfel, era pe o colina destul de inalta, spre centrul satului de atunci, nemaifiind ingrijit de mai bine de o generatie, s-a decis construirea unei noi biserici mult mai trainice (cea actuala) in 1927 (23,60 m lungime, 11,73 m largime si 16,90 inaltime pe pozitia turnului, care a devenit si clopotnita dupa 1975; anterior clopotnita (construita din lemn si vopsita in verde) se afla in curtea parohiei pe stanga sensului de intrare chiar langa trotuar) din ciment armat (pana in 1990 fiind unica de acest gen din tara). Noua biserica, din mila lui Dumnezeu, a rezistat puternicelor cutremure din 1940, 1977, 1990 etc.). Biserica actuala, ultima de altfel in discutie a fost construita pe locul fostului cimitir... unde se pare ca au existat si gropi comune datorate unor represalii sau, si mai ales, epidemii din perioada anterioara anului 1900, cand comunitatea din motive firesti a decis si schimbarea constructiei vechii biserici si a cimitirului.

          Prin Ploscuteni a trecut si marele istoric botosanean N. Iorga (1871 - 1940), in drumul sau, vizitand diferitele sate ale Romaniei, consemnand aceste impresii de calatorie in volumul dedicat localitatilor "Moldovei". Localitatea Ploscuteni o descrie ca fiind: "Un sat bine tinut, cu cosare impletite, cu case care se pot asamana uneori cu casele-model din partea muntelui. Locuitorii au alt trai si alta fata decat ale taranilor nostri. Ploscutenii, intemeiati candva de romanul Ploscuta, sunt in adevar un sat de unguri (...). Ungurii pastreaza pana astazi imbracamintea lor, care nu se deosebeste intru nimic de aceea a satenilor de prin Bacau si Roman: barbatii poarta palaria cu margeni mici si panglica rosie, femeile sunt imbrobodite cu stergarul ca un val aruncat peste cozile facute conci, sus (birjarul nostru, un baietan roman, numeste cu despret "coarne" podoaba alba, invoalta a fruntii); fetele au panglici intretesute cu parul lor balan si flori de targ prinse in ele; camasa larga, cu arnici rosii pe maneci si la san, fota neagra, dintr-o singura bucata, stransa pe solduri, mantuie imbracamintea. Satul e catolic, desi parohul trebuie sa vie tocmai din Focsani, asa incat toata slujba o face dascalul, sau n-o face nici el. Dupa indemnul invatatorului si notarului, locuitorii au cerut un preot statornic, amenintand altfel cu trecerea la ortodoxie. Legea singura si aici ii tine asa de deosebiti de romani. Ea a pastrat desigur si limba. Sunt copii care n-o stiu mai deloc pe a noastra; femeile spun ca invata romaneste numai pentru nevoia de a se intelege cand ies din cuprinsul satului. Ei se socotesc toti unguri, numesc pe romani Oláh".

Suprafata: 12,31 km²
Populatia: 3114 locuitori
Cod Judet: 627179
Judet: Vrancea
Tip UAT: 5
Cod Siruta UAT: 178894

Copyright © Primaria Ploscuteni, Jud. Vrancea | Website creat de WebEtwas